Sfinţii Părinţi au demonstrat importanţa calităţii de Logos a lui Hristos începând cu actul creaţiei şi continuând cu minunata Întrupare, actele răscumpărătoare şi sfârşind cu eshatonul, cu venirea întru slavă a lui Hristos.
Având un fundament spiritual şi raţional, lumea materiei nu rămâne închisă în imanenţă. Ea este deschisă către transcendent, către eshatologic, către Dumnezeu Însuşi.
Eshatologia creştină propovăduieşte înnoirea întregii creaţii, punctând astfel sensul ei eshatologic, realizarea unui cer şi pământ nou
ESHATOLOGIE [ gr. Eschaton-eschata = ultim, final]: învăţătura despre realităţile ultime legate de sfârşitul (telos) istoriei mântuirii, adică despre realizarea deplină a Împărăţiei lui Dumnezeu sau viaţa veacului ce va să vină, ca încoronare a operei răscumpărătoare a lui Hristos-Împăratul, Care se manifestă la sfârşitul istoriei, plin de slavă, să judece vii şi morţii. Eshatologia nu trebuie confundată cu “sfârşitul lumii” şi nici nu trebuie limitată la descrierea evenimentelor care însoţesc a doua venire a lui Hristos. Eshatologia se referă la o noua ordine de existenţă, la o ultimă stare de transfigurare
duminică, 2 noiembrie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
