Credinţa este răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu. Credinţa nu este un simplu act intelectual, ci mai mult un act mântuitor care implică fiinţa omului în întregime.
Condiţia mântuitoare a omului este credinţa, ca mijloc personal de a intra în legătură cu Dumnezeu. Mântuirea înseamnă tocmai ieşirea din determinismul naturii în împărăţia harului şi a libertăţii, o deschidere a lumii de aici spre lumea de dincolo, spre infinitul vieţii divine.
Faptul că omul se mântuieşte prin credinţă este, oarecum, o noutate a creştinismului, o etapă distinctă, ca experienţă religioasă. Hristos este Cel care reface legătura omului cu Dumnezeu şi, de acum, singura realitate care-l poate mântui pe om nu mai este o faptă a omului, ci expresia dialogului cu Dumnezeu, credinţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu