UNII SUNT ALTII...!

Unii se nasc doar să respire...altii nu ajung să se mai nască. Unii sunt persoane, iar altii doar indivizi. Sunt persoane numai în măsura în care conştientizează că sunt „chip al Chipului”, cum spunea Nellas, tinzând mereu spre asemănarea cu Dumnezeu. Alţii însă se nasc doar pentru a lua locul altora, doar pentru a respira aerul altora...pentru a obstructiona şi deranja pe altii....pentru a lua din meritele celor cu adevărat merituoşi....prin urmare...unii sunt ALŢII. Şi aceştia nu sunt decât indivizi, oameni lipsiţi de credinţa adevărată...oameni supuşi materialităţii vremurilor...pentru care maşinile, banii, avuţiile trecătoare sunt singurele bucurii ale vieţii lor.
Credinţa scandalizează, oarecum, principiile raţiunii, este mai puternică decât aceasta, întrucât pătrunde până în inimă – adânc al fiinţei umane, în însăşi definiţia fiinţei umane. Realitatea lui Hristos nu se măsoară cu raţiunea, fapt ce îi conferă un caracter paradoxal. Este ceea ce afirma Dostoievski că „dacă mi s-ar dovedi clar ca a+b că adevărul nu este nu de partea lui Hristos, eu rămân de partea lui Hristos”, iar Tolstoi, în Învierea nota: „…nu credea că pâinea se preface în trup şi nici că e o părticică din Dumnezeu…dar credea că trebuie să creadă în credinţa aceasta”. Tocmai aceasta este credinţa: depăşirea imobilităţii raţiunii închise în sine, spre harul lui Dumnezeu-Treime, comuniune trinitară. Şi această credinţă este, într-adevăr mântuitoare, întrucât îi redă omului calitatea de chip, de persoană. Omul este limitat ca natură, dar infinit ca persoană
întrucât poate răspunde Cuvântului veşnic al lui Dumnezeu. „Persoana – spune Berdiaev – constituie tocmai chipul lui Dumnezeu în om, acesta fiind motivul pentru care ea se ridică deasupra vieţii naturale” .