IMPORTANTA INVIERII LUI IISUS HRISTOS PENTRU AFIRMAREA VALORII VIETII UMANE

Învierea Mântuitorului priveşte întreaga omenire pentru că, prin Răscumpărarea realizată de Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu, începând cu Întruparea şi culminând cu Învierea şi Înălţarea, omul este eliberat din robia păcatului şi a morţii. Dostoievski spune că „pe lume nu există decât un chip cu adevărat sublim: Hristos...”. Învierea Domnului este minunea minunilor pentru cosmos, peste timp şi peste calendar, este o dogmă. „Învierea Domnului – zice Părintele Stăniloae – este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanţa ei întrece în mod absolut tot ce se întâmplă şi se poate întâmpla în univers”.
Sărbătorită de fiecare dată, în anotimpul care ne descoperă şi ne redescoperă întreaga frumuseţe a creaţiei lui Dumnezeu, în plenitudinea ei, Învierea lui Hristos revarsă în sufletele noastre o mulţime de sentimente alese, între care cel mai de seamă este acela al bucuriei: „Bucuraţi-vă!” (Matei 28, 9) – a fost îndemnul Mântuitorului către femeile mironosiţe şi, prin ele, către noi toţi. Bucuria este un sentiment de împlinire, de mulţumire, de satisfacţie sufletească, un sentiment motivant nu de suferinţa sau insuccesul oamenilor, nu de plăcerile trecătoare, nu de agonisirea de bunuri materiale peste cele de trebuinţă – acestea doar alimentează falsa bucurie, - ci de credinţă, de dragoste, de împlinirea faptelor milosteniei creştine, de reuşita la examne, de restabilirea păcii în inima şi în familia noastră, în întreaga lume.
Numai Învierea Domnului asigură omul că va depăşi cu viaţa sa limitele acestei lumi. Desigur, toate religiile au credinţa în nemurirea sufletului, dar la o viaţă personală şi deci raţională şi conştientă dincolo de mormânt nu poate spera omul decât în Hristos. „Viaţa omului viitor...începe cu Învierea lui Hristos”, spune un teolog contemporan în acest sens. (Karl Christian Felmy)
Moartea şi Învierea lui Hristos nu au sens pentru persoana Cuvântului lui Dumnezeu, ci pentru firea omenească. Învierea lui Hristos este învierea omului. Iar învierea omului este intrarea în viaţa veşnică. Învierea lui Hristos, deşi fapt istoric, nu aparţine unui trecut, nu este o amintire pioasă, ci un eveniment ce „astăzi” are loc şi „mâine” este prezent şi viitor. Este un eveniment care se trăieşte într-un neîncetat „acum” pentru fiecare suflet care vine pe lume.
Fără Hristos, totul e în întuneric. El ne-a dat siguranţa că nu vom muri definitiv, ci vom învia la viaţa veşnică. Cu gândul la învierea lui Hristos omul însuşi sporeşte valoarea propriei vieţi prin sporirea calităţii ei şi trăirea ei în demnitate.
Hristos este Omul care nu se va învechi niciodată, cum s-au învechit Adam şi urmaşii lui după trup, căci e Omul unit cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu îmbătrâneşte, nu slăbeşte, nu se împuţinează niciodată. Omul Hristos e mereu nou ca mod uman de comunicare nemonotonă a infinităţii dumnezeieşti. În fapt, Învierea lui Hristos descoperă valoarea vieţii umane prin faptul că prin înviere El arată că nu vrea să moară definitiv nici un om. Dar nu ar vrea aceasta dacă nu i-ar iubi pe toţi oamenii şi dacă nu ar vedea în fiecare om o valoare unică şi eternă. Învierea lui Hristos a făcut din viaţa umană, care este cel mai mare dar al lui Dumnezeu faţă de om, un loc al întâlnirii dintre Dumnezeu şi om, un bun ocrotit pe veci de Dumnezeu.
Învierea Domnului este atât de adânc pătrunsă în istoria lumii, în devenirea ei şi în destinul omului, încât dacă am scoate-o din memoria şi structura lumii, nici o religie nu va supravieţui la nivelul lumii moderne, căci în afara Evangheliei orice mesaj se opreşte la jumătatea drumului. Or, capătul trascedental al religiei este Dumnezeu, devenit om înviat.
Din cele afirmate, deducem că Învierea lui Hristos este temeiul învierii noastre, este marele praznic al creştinătăţii, praznicul bucuriei şi al optimismului creştin ce domină întreg anul liturgic. Învierea Fiului lui Dumnezeu este cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii şi, prin semnificaţia ei dogmatică, constituie chezăşia învierii noastre.


Articol publicat in revista <>