joi, 23 octombrie 2008

DESPRE HOMOSEXUALITATE


Referatul biblic despre crearea omului este foarte clar şi explicit: „…şi a făcut Dumnezeu pe om după Chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie” (Fac. I, 27), pentru că „a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine ca omul să fie singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el.” (Fac. II, 18).
Prin urmare, Dumnezeu a creat-o pe Eva nu numai pentru a-i fi de ajutor lui Adam, ci şi pentru ca acesta să nu fie singur. Singurătatea înseamnă suferinţă. Nici Dumnezeu nu e o singură persoană. Adam şi Eva reprezintă omul deplin pentru că se completează reciproc. Omul este o unitate completă, deci chip al lui Dumnezeu, pentru că unitatea sa de om se realizează în dualitatea personală neuniformă, ci complementară, de bărbat şi femeie.
Homosexualitatea (desfrâul împotriva firii) „constă în dorinţa erotică pentru un individ de acelaşi sex”, dorinţă care merge de la o prietenie foarte erotizată, până la practici sexuale între doi parteneri, în care unul joacă rolul sexului opus. La bărbaţi, poartă numele de pederastrie, iar la femei de lesbianism.
Homosexualitatea o întâlnim de-a lungul istoriei, fiind în cele mai multe cazuri înfierată. În Evul Mediu, spre exemplu, era sancţionată cu pedeapsa capitală. Însă, diferenţa dintre homosexualii antichităţii şi homosexualii timpurilor noastre, e că cei din urmă vor ca desfrânarea lor să fie legitimată, legiferată, instituţionalizată, acceptată sau chiar impusă societăţii, ca fiind comportament normal, aşa cum au considerat-o Voltaire, Jean-Jacques Rousseau şi mai ales Charles Darwin, care socotind omul ca produs al evoluţiei şi nu creat de Dumnezeu, socotea că omul nu are de dat seamă pentru ceea ce face în faţa nimănui.
Poziţia Bisericii Ortodoxe în această privinţă este că „toate faptele homosexuale sunt inacceptabile pentru că ele denaturează scopul şi funcţiunea firească a organelor trupeşti, nu au nici o valoare procreatoare şi reprezintă o parodie a unirii într-un singur trup”, asa cum sustine John Breck.
În Sfânta Scriptură există numeroase texte, atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament care condamnă sodomia, aşa cum mai este cunoscută homosexualitatea: Fac. IX, 4-11: bărbaţii Sodomei încearcă să violeze musafirii lui Lot: Levitic XVIII, 22 „Să nu te culci cu bărbat ca şi cu femeie; aceasta este spurcăciune”; Romani I, 26-27: bărbaţii au renunţat la relaţiile naturale cu femeile, „săvârşind ruşinea şi luând în ei răsplata cuvenită rătăcirii lor”; I Cor. VI , 9-11: între cei care nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu se numără idolatrii, adulterii şi sodomiţii.
La adresa acestor deviaţii sexuale, Sfântul Ioan Gură de Aur are cuvinte grele de spus: „Această nebunie, care este mult mai rea decât desfrânarea, îl degradează pe om, coborându-l mai jos decât animalele”.
Toate aceste deviaţii îl duc pe om spre pierzanie, îl fac mult mai predispus durerii, bolilor trupului, nemaivorbind de cele ale sufletului, pe care probabil nici nu le mai simte. Luxura (ansamblul patimilor legate de sexualitate) – în care prostituţia e la mare cinste, duce pe om la ruină, la dezumanizare, la indiferenţă faţă de scopul creaţiei. În privinţa prostituţiei care este o dorinţă neînfrânată după desfătări trupeşti, trebuie să spunem că şi acest păcat loveşte în familie şi societate. Sfântul Apostol Pavel spune: „ Trupul nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul…Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci, mădularele lui Hristos, le veţi face mădularele unei desfrânate? Nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi?” (Evrei VI, 13-19). Desfrânarea duce la istovirea puterilor fizice şi intelectuale, la contactarea de boli grave, la divorţuri, la tulburarea relaţiilor dintre oameni, dând naştere la adultere, violuri, la părăsirea copiilor de către părinţi, fiind o adevărată plagă socială. Părinţii Bisericii spun că omul a fost creat de Dumnezeu într-o perfectă stare de sănătate fizică, psihică, spirituală. Boala, sub toate formele ei, provine din faptul că omul s-a întors de la Dumnezeu, dând prin aceasta răului liberă intrare şi putinţă de dezvoltare în lume.

Niciun comentariu: