Societatea de azi creste o generatie de cumparatori:cumparatori de haine, cumparatori de computere, cumparatori de carti, cumparatori de...orice. E nevoie de multa atentie pentru a nu ne transforma intr-un robot comercial care cumpara fara discernamant lucruri de care nu are nevoie. Dar mai ales sa nu platim pentru aceste lucruri de nimic cu propriile noastre virtuti, cu propria noastra demnitate.
In aceasta societate, care ne-a creat o alta scara a valorilor decat cea firesca, din care mergem doar spre pierzanie, spre "chinul de a nu iubi", asa cum numea Dostoievsky iadul, tinerii sunt speranta de schimbare.
Iata ideile unei tinere despre societatea actuala si despre cum am putea sa ne schimbam...
"Mulţi dintre noi avem tot ceea ce ne dorim: telefoane mobile, televizor, calculator şi multe altele. Mulţi dintre noi avem o libertate fără limite. Dar, niciodată nu ne-am gândit să mulţumim părinţilor pentru efortul depus pentru a ne cumpăra aceste lucruri trecătoare. Nu ne-am gândit niciodată să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne ţine în viaţă părinţii, că are grijă de ei.
Mulţi dintre noi ignorăm biserica pentru că noi credem că nu ne ajută la nimic. Poate părinţii şi bunicii noştri vroiau să meargă să se roage lui Dumnezeu în biserică şi nu puteau din cauza vremurilor grele pe care le duceau.
Apoi, majoritatea nu ne gândim că viaţa pe care o avem se datorează faptelor făcute. Avem o viaţă bună, liniştită dacă facem fapte bune şi invers avem o viaţă plină de neplăceri şi răutăţi dacă facem fapte rele. Dumnezeu nu uită niciodată faptele făcute pe pământ.
Credinţa în Dumnezeu o putem compara cu credinţa în Moş Crăciun. Acesta nu împarte daruri trecătoare, ci împarte bucurie şi fericire. Aşa se întâmplă şi cu credinţa în Dumnezeu; El nu ne poate da tot felul de bogăţii, dar având credinţă în El ne poate oferi fericire, bucurie, pace între noi.
Fiecare din tinerii din zilele noastre ar trebui să aibă în suflet şi în minte următorul proverb:
„Sărac nu este omul care nu a avut niciodată nimic. Cu adevărat sărac este acela care nu a ajutat niciodată pe nimeni” (Valentina Ivan).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu